Potrivit INS, în luna decembrie 2023, câștigul salarial mediu net a fost 5.079 lei. În mediul privat, salariul mediu a fost cu aproximativ 18% mai mic decât la stat. În acest context al datelor statistice remarcăm faptul că munca în instituțiile de stat este sindicalizată, iar cea din privat este în cea mai mare măsură nesindicalizată. Iar munca sindicalizată este mai bine plătită decât cea nesindicalizată.
Este evident – istoria o demonstrează clar -, că între cele două elemente sociale ale muncii există o relație de cauzalitate! Dacă ești membru de sindicat, ești mai bine plătit, condițiile de muncă sunt mai bune, iar locul tău de muncă este mai bine protejat!
Totuși, există în România, dar nu numai, o amplă campanie de demonizare a sindicatelor – condusă de anumite cercuri zise „neo-liberale” -, răspândită de canalele media obediente acestor cercuri de interese și de anumite persoane, arondate aceleiași sfere de influență, care răspândesc ideile anti-sindicale pe rețele de socializare.
Caz concret este cel al Sindicatului Transportatorilor din București care de ani de zile este demonizat, indiferent ce ar face, de un grup de persoane, același mereu, care îndeamnă salariații STB SA să iasă din sindicat. De ce ? Pentru a distruge sindicatul!
Dar de ce să distrugi un sindicat, în măsura în care munca sindicalizată este mai bine plătită decât cea nesindicalizată? Pare să nu aibă nicio logică…
Ba, da, are!
Într-o serie de comentarii recente la articolul „STB SA ar putea pierde serviciul de transport din București” (vezi aici), se face cu obstinație îndemnul „Ieșiți din sindicat!”.
Dar tot acolo, apare și un comentariu unde postacii își dau cu firma în cap. Se spune clar că înstrăinarea serviciului de transport în favoarea unor „europeni” (mai era puțin și dădeau și numele firmei) este un lucru foarte bun! Despre STB SA se spune așa: „Deci nu gestiune proprie, nu TPBI, ci adusă în stare de comă și resuscitate de europeni”.
Iată ținta! Eliminarea STB SA! Adică, să nu își închipuie cineva că postacii îi îndeamnă pe angajați să iasă din mișcarea sindicală pentru că le e drag de ei și îi învață de bine… Nu, nu! Obiectivul e clar! (Iar Sindicatul Transportatorilor din București le încurcă aceste planuri.)
Pentru încheiere se simte nevoia câtorva specificații…
În România, nivelul de salarizare este pe locul penultim din UE, productivitatea muncii este cu aproape 30% sub media europeană; iar România se află printre țările în care oamenii petrec cel mai mult timp la serviciu, respective locul trei în UE.
De asemenea, menționăm că țara noastră are 5,13 milioane de salariați, din care 1,8 milioane trăiesc din salariul minim pe economie. Adică, 35% din angajații primesc 2.300 de lei net pe lună. Asta în condițiile în care coșul minim de existență pentru o familie cu doi părinți și doi copii depășește valoare de 10.000 de lei, conform INS. Ca atare, fiecare părinte ar trebui să aducă în casă cel puțin 5.000 de lei pentru a-și crește copii – dar foarte mulți, după cum am văzut, nu au nici jumătate din această sumă.
Se spune că în România există o piață liberă a muncii. Dar din sărăcia expusă mai sus, ar rezulta că vorbim mai degrabă despre un cartel al pieței muncii.
Cam în aceste ape se scaldă grupurile de influență care îndeamnă angajații să iasă din sindicat…