Șofer de autobuz la STB SA, Bogdan Nicoară este unul dintre angajații societății de transport cu un hobby ieșit din comun: navigator pe o „barcă solară”.
Termenul acesta, poetic, amintește de o tradiția egipteană străveche, conform căreia zeul RA (Soarele) traversează cerul în fiecare zi, de la Est la Vest, într-o „barcă solară”…
În fine, în România, Bogdan Nicoară (41 de ani) folosește barca solară pentru a naviga pe Dunăre. Pe lângă miile de kilometri la volanul autobuzului, prin București, Bogdan a străbătut 750 de kilometri și pe Dunăre, conducând o ambarcațiune pe care a construit-o singur.
Bogdan a fost atras de navomodelism încă din adolescență. Cu cinci ani în urmă s-a hotărât să ducă acest hobby la alt nivel. A contactat câteva firme de specialitate, care l-au încurajat, apoi a aplicat la scara 1/1 ceea ce învățase la navomodelism.
După 5 ani, a ieșit o „barcă solară” de tip catamaran. Este „solară” pentru că e propulsată de un motor electric alimentat de panourile solare montate pe ambarcațiune.
Iar termenul „catamaran” definește o ambarcațiune de tip multi-corp, mai exact ea are 2 corpuri imerse identice sau „gemene” ce sunt unite printr-o structură de baza, un fel de cadru rigid.
Catamaranele au fost introduse relativ recent în procesul de proiectare navală, atât pentru agrement, sport dar și pentru transport de pasageri.
Navele catamaran – feribot, de mare viteză, de pildă, au apărut la începutul anilor ’70 în nordul Europei, mai exact în Norvegia, pentru a face legătura rapid si sigur între porturile de pe țărmurile fiordurilor.
Cuvântul catamaran provine din termenul “Kattumaram”, care s-ar traduce “lemn legat” în dialectul Tamil.
După ce nava a fost gata, adică în anul 2022, navigatorul a făcut două ieșiri pe Dunăre, una de la Călărași la Brăila, de 240 de kilometri (2022), alta de la Baziaș la Oltenița, de 510 kilometri.
Anul acesta și-a propus să străbată distanța de la Oltenița până la vărsarea în Marea Neagră a brațului Sf. Gheorghe – aproximativ 550 de kilometri.
În ceea ce privește termenul „hobby”, acesta a fost împrumutat din limba engleză și are o istorie interesantă.
În jurul secolului al XIII-lea, cuvântul „hobby” desemna un cal foarte mic, pentru ca în anul 1557 să fie utilizat termenul „hobbyhorse” pentru a reprezenta o marionetă din lemn ce înfățișa un cal, marionetă des folosita de către copii pentru a se juca. Avea un oarecare sens peiorativ.
Abia după sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial s-a înțeles cu adevărat ce este acela un hobby, care este rolul sau în societate și mai ales cum influențează indivizii.
Pe scurt, hobby-urile sunt activități pentru care omul simte o anumită înclinație, îndemânare chiar, și reprezintă remediul ideal impotriva stresului, ajutând întotdeauna la reechilibrarea interioară.
