Trăind într-o lume prea puțin cunoscută de noi, un univers al tăcerii și al semnelor, persoanele cu deficiențe de auz și de vorbire încearcă din răsputeri să se integreze social și profesional, astfel încât să poate relaționa cu cei apropiați în orice moment al vieții lor.
Mirela Staicu, de profesie strungar în cadrul Uzinei STB SA, de mai bine de 20 de ani, este un astfel de exemplu, care prin determinare, optimism și multă muncă a reușit să-și trăiască viața ancorată în realitatea oamenilor care nu au astfel de probleme. Nu a fost o luptă ușoară, însă acum se poate considera o persoană împlinită, cu o familie frumoasă și un loc de muncă unde eforturile îi sunt apreciate și răsplătite.
”Am absolvit o școală specială pentru hipoacuzici, după care am urmat școala profesională și, după câțiva ani, liceul, la seral, tot pentru persoane cu deficiențe de auz. Colegii mei sunt oameni buni, fiecare în parte m-a învățat câte ceva din tainele meseriei, m-au ajutat, m-au încurajat. Sunt oameni de nota 10. Lumea tăcerii? O lume în care comunici prin limbajul semnelor, prin scris și prin citirea pe buze. Este mai greu,… Dar eu am reușit!”
