Dacă ajungeți lângă Tribunalul București și vă uitați cu atenție la arbuștii din fața acestei instituții, veți găsi mai multe șnururi de Mărțișor prinse de crengi, evident în anii trecuți. Se găsesc în special la arbuștii din dreapta clădirii. Nu e nimic ieșit din comun, este o tradiție românească străveche adaptată la nevoile de astăzi: procese corecte în instanță. Să vedem despre ce este vorba…
Una din tradițiile românești de primăvară este Mărțișorul agățat în pom. Câte zone geografice, atâtea poveşti în jurul tradiţiei mărţişorului, o moştenire românească veche de mai bine de 8.000 de ani, conform ultimelor descoperiri arheologice.
În multe zone din ţară, Mărţişorul se poartă atât cât durează zilele Babelor (1-9 martie) sau până la Florii, în Dobrogea Mărțișorul este purtat până la venirea berzelor, în alte zone este purtat până la finalul lunii Martie; atunci Mărţişorul se scoate şi se agaţă de crengile unui pom roditor pentru belşug, noroc şi prosperitate, până la finalul anului. Revenind la șnururile de Mărțișor legate în anii precedenți de arbuști la Tribunalul București, ele nu pot avea acolo alt scop în afară de invocarea norocului în instanță, desigur…
În fine, Mărţişorul este sărbătorit în fiecare
an, în prima săptămână din luna martie, fiind celebrată prin oferirea
mărţişoarelor, florilor de primăvară, dar şi a brăţărilor împletite din aţă
roşie şi albă.
La origini, Mărţişorul a fost conceput ca o amuletă legată cu un şnur împletit din două fire-unul alb şi unul roşu.
În trecut, fetele obişnuiau să poarte Mărţişorul la gât: “Cine poartă Mărţişoare / Nu va fi ferit de soare”.
Poetul George Coşbuc spunea despre Mărțișor:
„Scopul purtării lui este să-ţi apropii soarele, purtându-i cu
tine chipul cam cu acelaşi rost cum purtăm noi o cruce ori un chip al lui
Hristos în sân. Printr-asta te faci prieten cu soarele, ţi-l faci binevoitor
să-ţi dea ce-i stă în putere, mai întâi frumuseţe ca a lui, apoi veselie şi
sănătate, cinste, iubire şi curăţire de suflet. Ţăranii le pun copiilor
mărţişoare ca să fie curaţi ca argintul şi să nu-i scuture frigurile, iar
fetele zic că-l poartă ca să nu le ardă soarele şi cine nu le poartă are să se
ofilească. Poporul mai ştie că Mărţişorul trebuie purtat ca lucru sfânt, nu aşa
ca podoabă ori ca jucărie”.
Acest obicei este atestat în România și în jurul ei, adică în arealul stăpânit cândva de neamurile tracice. Mărțișorul nu are echivalent, nu există nicăieri în alte zone ale lumii.
LA MULȚI ANI!
