Legea privind stabilirea salariilor minime europene asigură transpunerea în legislația națională a Directivei (UE) 2022/2041 din19 octombrie 2022 a Parlamentului European și a Consiliului privind salariile minime adecvate în Uniunea Europeană.
Astfel, salariul minim brut pe țară garantat în plată va fi actualizat anual în funcție de puterea de cumpărare, nivelul general al salariilor și distribuția acestora, rata de creștere a salariilor și productivitatea muncii la nivel național. Adecvarea acestui venit minim presupune ca salariul să nu fie mai mic de 50% din câștigul salarial mediu brut. În plus, se are în vedere întărirea rolului pe care îl au sindicatele și patronatele.
În 2022, Parlamentul European a adoptat o directivă privind salariul minim în Uniunea Europeană. Acest salariu minim nu este o sumă anume, ci o condiție ca salariul minim dintr-o țară să reprezinte cel puțin 50% din salariul mediu sau 60% din salariul median.
În principiu, directiva european își propune să reducă decalajele între cele mai mici și cele mai mari salarii din economie.
În prezent salariul minim brut din România începând cu 1 iulie 2024 este de 3.700 lei.
În condițiile în care salariul luat în calcul la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2024 este de 7.567 lei, condiția ponderii salariu minim/salariu mediu ar urma să fie respectată.
Introducerea salariului minim european este însoțită însă și de alte condiții. Astfel, guvernele țărilor membre se obligă să promoveze negocierile colective de salarii, să actualizeze și să indexeze salariul minim pe economie pentru a respecta proporția salariu minim/salariu mediu, să colecteze și să raporteze Comisiei Europene date despre salarii. Potrivit directivei adoptate în 2022, aplicarea salariului minim european trebui pusă în aplicare până pe 15 noiembrie 2024.
În șase state UE nu există salariu minim: Austria, Cipru, Danemarca, Finlanda, Italia şi Suedia. Acestea nu sunt obligate să introducă această prevedere legală iar nivelurile veniturilor sunt deja determinate prin negocierile colective.
Negocierea colectivă are un rol mai important în directiva european. Statele unde convenţiile colective protejează mai puţin de 80% din forţa de muncă vor fi obligate să crească treptat acest procent și să implice partenerii sociali, sindicate, patronate în revizuirea periodică a salariului minim.
Salariul minim garantat în țările UE (euro):
Date valabile pentru primele șase luni ale anului 2024
(Sursă: Eurostat)
Nu toate țările UE au stabilit un salariu minim garantat.
Evoluția anuală a salariului minim brut în România:
Legea, care aduce o serie de amendamente Codului Muncii (Legea nr. 53 din 24 ianuarie 2003), are în vedere transpunerea în legislația națională a prevederilor directivei adoptată Directivei (UE) 2022/2041 a Parlamentului European și a Consiliului privind salariile minime adecvate în Uniunea Europeană, termenul limită fixat în acest sens fiind 15 noiembrie 2024.
După cum se menționa în expunerea de motive, „conform obiectivului general al reformei prevăzute în Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), salariul minim brut pe țară garantat în plată se va stabili în baza unui mecanism obiectiv, în linie cu orientările din Directiva privind salariile minime adecvate în Uniunea Europeană”.
Prin această reformă se prevede „instituirea unui mecanism nou și a unei noi formule pentru a stabili nivelul salariului minim în mod obiectiv și sistematic, în consultare cu partenerii sociali și ținând seama de acțiunile Uniunii”, se mai precizează în documente.
Cum este definit salariul minim de bază
Această lege amendează art. 160 din Codul Muncii stabilind că: „salariul de bază reprezintă componenta fixă a remunerației brute plătite unui salariat pentru munca pe care o prestează pe parcursul unei luni calendaristice, în care nu sunt incluse sporurile, indemnizațiile și alte adaosuri”, în timp ce „Salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri”.
Salariul minim brut trebuie actualizat o dată pe an
De asemenea, se modifică și se completează articolul 164 din Codul Muncii, după cum urmează:
„(1) Salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, corespunzător programului normal de muncă, se stabilește prin hotărâre a Guvernului, după consultarea confederațiilor sindicale și patronale reprezentative la nivel național, cu actualizarea periodică o dată pe an. În cazul în care programul normal de muncă este, potrivit legii, mai mic de 8 ore zilnic, salariul de bază minim brut orar se calculează prin raportarea salariului de bază minim brut pe țară la numărul mediu de ore lunar potrivit programului legal de lucru aprobat”.
Angajatul poate fi plătit cu salariul minim cel mult 24 de luni
Actul normativ reamintește totodată că nivelul orientativ al salariului minim trebuie să fie de circa 50-52% din salariul mediu brut și că un angajat poate fi plătit cu salariul minim timp de cel mult 24 de luni.
Astfel, prin amendamentele la art. 164 se stabilește că „salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată stabilit prin hotărârea Guvernului poate fi aplicat pentru un salariat pentru o perioadă de maxim 24 de luni, de la momentul încheierii contractului individual de muncă. După expirarea perioadei respective, acesta este plătit cu un salariu de bază superior salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, dar fără a diminua valoarea netă anterioară a acestuia”.
Aceleași amendamente prevăd că, „prin hotărâre a Guvernului se poate stabili o majorare a salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată prevăzut la alin. (1), diferențiat pe criteriile nivelului de studii și al vechimii în muncă” și că „angajatorul este obligat să garanteze în plată un salariu brut lunar cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară. Aceste dispoziții se aplică și în cazul în care salariatul este prezent la lucru, în cadrul programului, dar nu poate să își desfășoare activitatea din motive neimputabile acestuia, cu excepția grevei.”
Rata de acoperire a negocierilor colective trebuie să ajungă către 80%
În lege se menționează totodată că salariul minim trebuie stabilit în urma negocierilor colective, ținta fiind ca rata de acoperire a acestora la nivel național să ajungă la circa 80%. Potrivit expunerii de motive, în România, „ponderea salariaților din mediul privat acoperiți de protecția și clauzele mai favorabile de drepturi ale contractelor colective de muncă era conform ultimelor date EUROSTAT sub 20%”.
Amendamentele aduse articolul 230 al Codului Muncii stipulează:
„Prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii și Solidarității Sociale, se aprobă un plan de acțiune pentru promovarea negocierilor colective, cu termene și măsuri în favoarea creșterii progresive a acoperirii negocierilor colective pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă și de trai ale salariaților. Planul de acțiune se stabilește cu consultarea și/sau în acord cu partenerii sociali în Consiliul Național Tripartit pentru Dialog Social și se revizuiește periodic sau cel puțin o dată la cinci ani, pentru susținerea creșterii nivelului ratei de acoperire a negocierilor colective în plan național către valoarea de 80%”.
Amenzi de până la 200.000 de lei
De asemenea, se completează și prevederile art. 260 al Codului Muncii, referitoare la amenzile aplicabile celor care nu respectă cerințele privind salariul minim, după cum urmează:
„nerespectarea dispozițiilor privind garantarea în plată a salariului minim brut, stabilit prin act normativ sau a nivelului salarial minim stabilit prin contractul colectiv de munca aplicabil, cu amendă de la 3.000 lei la 5.000 lei pentru fiecare persoană căreia nu i s-a garantat în plată salariul minim brut stabilit prin act normativ sau prin contractul colectiv de munca aplicabil, fără a depăși valoarea cumulată de 200.000 lei”.
