Insula pe care a poposit cândva Hercule, pomenită de Herodot, locuită de Cavalerii Teutoni, apoi de războinicii semilunii otomane, Ada Kaleh, a fost inundată în 1970 de apele Dunării, prin construirea hidrocentralei Porțile de Fier I. Această construcție, care ne aduce lumina în case, a scufundat într-o lume adormită nu doar insula Ada Kaleh, ci și Orșova Veche, localitate contruită pe locul fostului castru roman Dierna.
În mod straniu, legendele lui Hercule sunt legate, în mai multe episoade, de teritoriile actualei Românii. Eroul a participat la expediția argonauților care a căutat Lâna de aur în zona actualei Insule a Șerpilor, sau Leuce. De asemenea, a doua ”muncă” a eroului a fost să omoare Hydra din Lerna (Cerna) pe Valea Cernei, actuala stațiune Herculane! Conform legendei, apa minerală din adâncuri ar veni din răsuflarea monstrului îngropat aici de Hercules!
În fine, a zecea muncă, din cele 12 la care l-ar fi obligat zeii pentru o greșeală pe care eroul a făcut-o fără să vrea, ar fi fost furarea boilor lui Geryon, monstrul cu trei trupuri, de pe insula Erythia, fosta insulă Adakaleh, acoperită acum de apele Dunării.
Avea 1,7 kilometri lungime și 500 metri lățime
Ada Kaleh (n.r.: în limba turcă Ada Kale, înseamnă Insula Fortăreață) a fost o insulă pe Dunăre și este acoperită, din 1970 încoace, de apele lacului de acumulare al hidrocentralei Porțile de Fier I. Insula se găsea la circa 3 km în aval de Orșova și avea o dimensiune de circa 1,7 kilometri lungime și circa 500 de metri lățime, fiind populată de aproximativ 600 de turci. Era un punct turistic îndrăgit, datorită prețurilor fără taxe la care erau vândute delicatesele turcești, bijuteriile și tutunul. Insula mai era renumită și pentru creșterea trandafirilor, din care localnicii obțineau uleiul și parfumul de trandafir.
Revendicată de mai multe imperii, a devenit teritoriu românesc în 1920
Prima atestare documentară vine de la Herodot (484 î.Ch. – 425 î.Ch.) care amintea de Cyraunis, insula plină de măslini și de viță sălbatică. Este amintită apoi de un document al Cavalerilor Teutoni din 22 februarie 1430, care vorbește despre insula Saan cu 216 oameni. De la 1430 devine cunoscută ca Ada Kaleh. Din cauza poziției strategice a insulei, în conflictul dintre habsburgi și otomani insula Ada Kaleh a avut o importanță deosebită. În urma Tratatului de Pace de la Belgrad, din 1739, insula le-a revenit turcilor, cu scurte întreruperi temporare în favoarea austriecilor între anii 1789 și 1791.
Uitată la Congresul de pace de la Berlin (1878), insula Ada-Kaleh a rămas posesiune turcă aflată sub ocupație austro-ungară, până în 1918/1920, când a devenit teritoriu românesc.
Înaintea creării lacului de acumulare de la Porțile de Fier, principalele obiective istorice de pe insulă au fost demolate. Încercarea reclădirii lor în aval, pe Insula Șimian în anii următori, a fost însă fără succes, majoritatea locuitorilor preferând să se mute în alte regiuni ale României (Dobrogea) sau să emigreze în Turcia. Ideea reconstruirii insulei nu a fost însă abandonată.
Ruinele scufundate ies la lumină când lacul este golit
Pierdută în timp este şi istoria Orşovei vechi, de la porţile Cazanelor. Oraşul fusese construit pe locul castrului roman ”Dierna”.
Ruinele localităţilor scufundate ies la lumină doar când lacul este golit aproape în totalitate. La ultima operaţiune de acest fel, vechii localnici au ridicat o cruce pe vechiul altar al uneia dintre bisericile scufundate, dar crucea a intrat din nou sub ape, o dată cu restul urmelor rămase din localităţile sacrificate pentru construcţia hidrocentralei.
