Vatmanul Aurel Raita are 35 de ani de muncă în Societatea de transport public din Brăila, iar acum, în prag de pensionare, are concluzii foarte triste despre munca pe care o prestează. Opinia sa negativă îmbracă oarecum opinia întregii societăți românești: ceva nu este în regulă în această țară! Cel puțin în domeniul muncii.
”Ne-au murit colegi la muncă! Au făcut infarct! La volan, pe tramvai,… Au murit! Pur și simplu! Din cauza nenorocirilor astea de la noi”, explică Aurel Raita, membru al Sindicatului Transloc Brăila.
”Nenorocirile” sunt vehiculele vechi și greu de manevrat, un adevărat pericol în trafic. Pe scurt: condiții de muncă sunt foarte grele, iar salarii sunt foarte mici. Lucruri care macină psihic conducătorii de vehicule din transportul public, iar, în timp, le distruge sănătatea.
Ceea ce spune vatmanul brăilean este întărit și de șoferii din alte orașe. ”Noi nu avem pensionari în viață! Nu se întreabă nimeni de ce? Din cauza uzurii!”, a spus recent brașoveanul Ioan Zbârnea, președintele Federației Transportatorilor și Serviciilor Publice din România.
Din partea oficialităților, oamenii nu mai trag nicio speranță. Mai marilor din administrația locală sau centrală nu le pasă, pentru că ei nu sunt trași la răspundere pentru ceea ce fac – sau pentru ceea ce nu fac. În acest context încălcarea legii a devenit sport național…
Chestia aceasta, care blochează societatea, trimite cetățeanul în desnădejde. ”Câinii latră, ursul trece”, spune cu amărăciune vatmanul brăilean.
Din cele de mai sus, pare că cetățeanul de rând a devenit un fel de captiv, de sclav în propria sa țară.
Problema, aparent insolubilă, poate fi rezolvată doar prin organizarea cetățenilor în structuri care să pună presiune reală pe factorii de decizie în sensul modificării greșelilor și canalizării vieții sociale pe un făgaș normal.
O asemena structură există deja și se numește mișcarea sindicală. Trebuie doar ca societatea să se deștepte și să înceapă să folosească acest instrument în scopul binelui social.
