În lupta cu epidemia de coronavirus toate sursele de informare sunt inundate de sfaturi privind modul în care trebuie să ne spălăm pe mâini, cum să transportăm alimentele, cum să ne îmbrăcăm, cum să ne dezbrăcăm, pe scurt: cum să ne îngrijim trupul! Dar spiritul? Preotul Alexandru Morariu a transmis un mesaj cititorilor stb-sindicat.ro în aceste momente grele pentru toată lumea.

”Trăim o perioadă de criză. Nu numai că ne confruntăm cu riscul îmbolnăvirii sau decesului din cauza unui virus, dar avem deja primele semne ale unei crize economice majore și ale unei uriașe crize de încredere. În astfel de vremuri, emoțiile negative, anxietatea, stresul, furia sau disperarea, diverse teorii ale conspiraţiei, preiau controlul asupra minții noastre. Credem că gândim realist, când, de fapt, atenția devine captivă știrilor negative. Construim scenarii catastrofice despre viitor, iar situațiile neutre le percepem ca fiind periculoase. Vedem peste tot răul și nu mai vedem binele.
Dar, totul se va limpezii la un moment dat. Însă pâna atunci, noi, oamenii credincioşi care nu ne temem de moarte și nu ne lăsăm conduşi de teamă suntem conștienţi că există ceva mai presus de viaţa aceasta, și anume, Dumnezeu şi relația vie cu El. Dumnezeu nu ne părăseşte niciodată, ne însoțeşte pas cu pas atât în vremuri de pace, cât și în vremuri tulburi. Cum să facem pentru a biruii?
Întâi trebuie să nu ne temem!, aşa cum le-a zis Mântutorul ucenicilor când umbla pe apă: Îndrăzniţi! Eu sunt; nu vă temeţi!
Apoi, să fim responsabili! Să ne informăm corect, apelând doar la surse oficiale. Răspândirea zvonurilor, a știrilor false nu face altceva decât să semene teamă în rândul nostru.
În al treilea rând, să ne gândim la aproapele nostru! Iisus ne-a îndemnat să ne iubim aproapele ca pe noi înşine. Raportându-ne la situația prin care trecem astăzi, pentru a-i proteja pe cei din jur, dar și pe noi, este esențial să stăm izolaţi, acasă sau la locurile de muncă, păstrând distanţă unul faţă de altul, atingându-ne doar sufletele nu şi mâinile.
Apoi, să nu judecăm pe cei din jurul nostru, indiferent de starea lor. Judecata aproapelui ne întunecă inimile și minţile, ne transformă în oameni reci, ursuzi, suspicioși. Să nu căutăm vinovați, să ne păstrăm luciditatea, să fim luminoși și încrezători în Bunul Dumnezeu. Să înlocuim judecata cu iubire și vom observa că viața voastră se va schimba radical în bine.
În al cincilea rând, să fie pace în casele noastre şi la locurile unde ne desfăşurăm activitatea. Să evităm tensiunile, certurile şi discuţiile contradictorii de orice fel. Să nu uităm că societatea de consum ne-a împins poate spre alte valori și ne-a furat din timp, așa încât ar trebui să ne bucurăm de acest răgaz de retragere.
Să ne rugăm neîncetat! Să îi cerem lui Dumnezeu să aibă grijă de noi, să ne ocrotească și să ne întărească sufletele și trupurile bolnave. Să ne rugăm pentru cei suferinzi și pentru medici, asistenţi medicali şi toţi cei care sunt în slujba noastră în chip îngeri binefăcători, care îşi riscă viața!
Să nu uităm de această cruce ce ne stă înainte! Acest altar al suferinţei divine este pentru noi sfinţenie şi curăţenie. Fiecare să o purtăm cu demnitate, în iubire de Dumnezeu şi de oameni, chiar dacă povara ei ne îndoaie sau ne îngenunchează din când în când. Pe lângă mântuirea adusă de Hristos ea înseamnă pentru fiecare, suferinţă şi durere, lacrimă şi sânge. Ne spune Sf. Ioan Damaschin: Crucea este scularea celor căzuţi, sprijinul celor care stau, reazemul celor slabi, toiagul celor păstoriţi, călăuza celor convertiţi, desăvârşirea celor înaintaţi, mântuirea trupului şi a sufletului, izgonirea tuturor răutăţilor, pricinuitoarea tuturor bunătăţilor, distrugerea păcatului, răsadul învierii, pomul vieţii veşnice!”
Preotul Alexandru Morariu