La vârsta de 16 ani, Ionel Tache era adus de tatăl său, sudor la Uzina de Reparații (URAC) a Societății de Transport București, să învețe tainele acestei meserii la locul de muncă. Ionel Tache are are acum 54 de ani și, la un calcul aproximativ, a reușit să sudeze distanța dintre București și Ploiești, adică 78 de kilometri de sudură liniară. După 37 de ani de muncă, el poate spune că ”o mână de sudură”, adică o sudură bine făcută, este o ”artă”.
Învățat cu munca încă din adolescență, Ionel Tache a urmat cursurile unei școli profesionale, și-a satisfăcut stagiul militar și s-a întors apoi la URAC, pentru a continua ceea ce începuse lângă tatăl său.
An după an și-a adâncit cunoștințele în domeniul sudurii. Cu toate acestea, consideră că nici în momentul de față nu este pregătit suficient, deoarce tehnologia avansează mereu, iar el trebuie să fie la curent cu standardele internaționale.
Prin faptul că lucrează în Uzina de Reparații și participa la repararea, modernizarea și contruirea de tramvaie, activitatea lui Ionel Tache este foarte importantă: de calitatea unei suduri pot depinde viețile călătorilor. Acesta este și motivul pentru care el definește o lucrare bine făcută drept ”o mână de sudură”. La întrebarea ce însemnă acest lucru, răspunde fără să clipească: ”Artă!”
Pentru viitorul acestei meserii are o reținere, deoarece tinerii nu se prea înghesiue să devină sudori, iar automatizările tind să elimine omul și din acest domeniu.
În fine, Ionel Tache este unul dintre cei aproximativ două milioane de români care poartă numele Sfântului sărbătorit astăzi.
”De Sf. Ioan Botezătorul petrec cu familia, acasă, cu părinții, cu frații mei, cu surorile. Pe mama o cheamă Ioana. Pe mine, Ionel. Urez tuturor – Ion, Ioana, Ionela -, multă sănătate, fericire, să ne dea Dumnezeu să fim mai puternici, mai buni și mai înțelegători”.
