În acest moment, cei care lucrează la Drumul Expres Pitești – Craiova au ajuns, în unele porțiuni, la montarea grinzilor de la poduri. Ca la orice construcție, este nevoie de fier-beton. Acesta este însă importat din alte state, pentru că România nu mai produce decât la „cotă de avarie”. Prin urmare, podurile Drumului Expres se fac cu fier beton adus din Grecia sau Turcia.
Constructorii cunosc problema. În primele șase luni ale anului, pe piața internă s-au consumat 380.000 de tone de oțel-beton, întreaga cantitate fiind importată. În 2019, necesarul a fost aproape un milion de tone, din care 80% a provenit din afara țării.
„Se mai face prin unele locuri, dar puțin. Este o mare problemă, pentru că e nevoie de fier-beton. Și ești obligat să imporți, nu ai ce face”, ne-a spus unul dintre constructorii Drumului Expres.
De ce s-a ajuns aici? Răspunsul ne întoarce în timp, la privatizările făcute de statul român în primii ani de după Revoluție.
În 1989, România avea peste o mie de fabrici
Lista cu cele 1.256 de fabrici pe care le aveam în 1989 a circulat intens pe internet și e pomenită periodic. Nostalgicii spun că ne-am bătut joc de ce ne-a lăsat Ceaușescu. Uzinele metalurgice, inclusiv cele care produceau oțeluri speciale, au fost luate cam toate de ruși, care le-au tăiat și le-au vândut ca fier vechi.
Înainte de privatizarea lor, cele mai multe s-au înglodat în datorii. S-a spus că directorii nu aveau cunoștințe de marketing și vânzări, ca să caute clienți să continue producția. S-a mai spus și că dacă aveau datorii, se puteau cumpăra cu bani puțini… Apoi, majoritatea au fost pur și simplu îngropate de concurența străină. Privatizările dubioase au ținut primele pagini ale ziarelor dar niciun politician – de la parlamentari la miniștri, FPP, FPS – nu au ajuns să dea socoteală pentru avuția pierdută a României. Străinii care au cumpărat platformele industriale spuneau că sunt niște ruine, dar în realitate își frecau mâinile: găseau utilaje pe care le reparau un pic și mergeau, găseau cariere, centrale termice etc. Adevărate mine de aur date pe nimic de politicienii români…
Azi exportăm mare parte din tot ceea ce este materie primă. Și importăm, desigur, produsele finite. Noi nu mai avem capacitate de producție. Iar pentru ce se produce aici, profitul pleacă în afara țării, pentru că acționarii firmelor care produc ceva de regulă sunt străini. Un specialist în domeniu spune că trebuie să se găsească o reglementare astfel încât România să nu mai exporte fier vechi, care este o materie primă. „Niciodată nu este avantajos să exporţi material brut. Aşa cum nu este mai avantajos să exporţi buşteni în loc de mobilă, aşa este şi în cazul oţelului faţă de fierul vechi. Suntem într-o economie liberă, dar prin politicile de taxe se pot descuraja exporturile de fier vechi“, spune Aurel Diamandi, directorul de producţie al COS Târgovişte.
Ciment produs în România. Exclusiv de străini
Nu doar fierul beton e produs de alții, ci și cimentul. Trei giganți sunt pe piață și dețin tot ce înseamnă producție de ciment în România. O companie franceză, una irlandeză și una elvețiană. În urmă cu zece ani, Consiliul Concurenței a demarat o anchetă: îi bănuia pe cei trei că pur și simplu își „împărțiseră” România.
Dacă stai de vorbă cu ei, afli însă și cealaltă față a monedei. „Dacă nu se privatizau fabricile românești, se alegea praful de ele. România nu avea puterea de a investi în aceste fabrici și uzine și a le retehnologiza. Nu aveai de ales. Le închideai sau le vindeai, ca să nu pierzi chiar totul. Și au venit străinii și au băgat bani – în cele pe care le-au luat – și le-au făcut ca afară, cu norme de mediu respectate, cu linii de producție. Cu costuri enorme. Cum făceam noi asta, cu ce? Regulile de mediu din Uniunea Europeană sunt foarte dure. Da, nu se mai fabrică ciment de către România, dar se fabrică în România. O tonă de ciment produsă la noi e cât în țările vecine, deci nu e diferență. Și să vă mai spun ceva: asta e viața , ăsta e viitorul. Nu ai ce să faci. Mai e ceva românesc?”, a explicat reprezentantul unei companii de ciment.
Bitumul din asfalt, făcut tot de străini
Bitumul e un produs secundar al unei rafinării și e un produs scump. Covorul asfaltic e compus din piatră spartă și bitum. În majoritatea cazurilor, acesta e de import – din Ungaria, Serbia, Polonia sau Italia. Potrivit datelor Institutului Național de Statistică, în ultimii doi ani, valoarea totală a bitumului și a produselor pe bază de bitum importate de România s-a dublat – de la 129 de milioane de euro în 2017, la 260 de milioane de euro în 2019.
Preţul unei tone de bitum modificat cu polimeri este, în medie, de 2.000 de lei, fără TVA, în timp ce bitumul simplu costă 1.400 de lei, fără TVA. Vega Ploieşti este singurul producător de bitum rutier din România. Dar rafinăria Vega este deținută de KazMunayGas. Din Kazahstan.
Afaceri bune – balastierele
Din devizul general al unei lucrări de drum, mare parte înseamnă materialele pentru terasament. Nisip, pietriș, agregate. Adică ce vine dintr-o balastieră. „La noi balastierele sunt deținute jumătate- jumătate de români și străini. Românii sunt în general băieți din politică, tot felul de politruci care au înțeles nevoia și au oferit soluția”, spun cei din domeniu. Acum câteva luni, polițiștii au descins în mai multe balastiere din Arad și Bihor și au deschis mai multe dosare penale de evaziune fiscală și activități miniere fără permis.
Iar în Hunedoara s-a creat chiar și o petiție online – „râurile României și luncile acestora sunt devastate de către mafia balastierelor”, spun cei din petiție, care arată cu degetul spre un consilier județean care deține o astfel de afacere. Unul dintre ei.
Drumul Expres, în cifre
- Tronsonul 1 – Craiova – Robănești – are 17 kilometri și costă 358,18 milioane de lei, fără TVA.
- Tronsonul 2, lotul 1 (Robănești – Balș – Valea Mare) are 18 kilometri și costă 661,45 milioane de lei fără TVA.
- Lotul 2 al Tronsonului 2 (Robănești – Balș – Valea Mare) are 21 de kilometri și costă 792,18 milioane de lei fără TVA.
- Tronsonul 3 – Valea Mare – Colonești va avea 31 kilometri și costă 670,72 milioane de lei fără TVA. (2023)
- Tronsonul 4 – COLONESTI – OARJA – PITESTI – va avea 31,8 kilometri și costă 617,08 milioane de lei, fără TVA. (2023).