A lucrat la strunguri fabricate în 1907. Acum are în subordine strungari care produc echipamente pentru tramvaie la utilaje de ultimă generație, care au comandă numerică.
Gheorghe Dumitruc s-a angajat în Uzina de Reparații ”Atelierele Centrale” STB SA (URAC) în 1973. A prins un strung fabricat în Rusia în la începutul secolului XX, pe când la noi se derula ultima răscoală țărănească din Europa: cea din 1907.
De asemenea, a prins reutilarea Uzinei de Reparații în 1976, cu strunguri noi, apoi modernizarea din 1981, cu utilaje de fabricație românească, strugurile de la
Arad.
Anul trecut, unitatea în care el a lucrat ca ucenic, apoi ca maistru, a fost dotată cu strunguri de ultimă generație, care realizează componente de tramvai cu o precizie de micron.
În 47 de ani de activitate i-au trecut prin mână generații peste generații de strungari, a participat la construirea tramvaielor românești și la întreținerea întregului parc de vehicule al Societății de Transport București.
Vorbește cu mândri despre ultima realizare, ”Bucur LF”, cel mai modern tramvai contruit vreodată la URAC, o întreprindere care are o vechime respectabilă: 111 ani.
Acum, pentru Gheorghe Dumitruc a venit vremea pensionării.
”O jumătate de secol de strungărie… Înseamnă o viață de om!”. Este o concluzie pe care o spune cu ochii în lacrimi.
Se desparte greu de această unitate, se desparte greu de colectiv…
Un colectiv crescut sub ochii lui timp de o jumătate de secol, colectiv care a realizat lucruri de care este foarte mândru. Tramvaie cu piese făcute la strunguri de la 1907, dar și la utilaje care au comandă numerică…
