„Bandajele” tramvaielor reprezintă partea exterioară a roților, care asigură stabilitatea vehiculelor pe șine. Aceste „bandaje” se uzează periodic din caza traficului și trebuie refăcute. Altfel, tramvaiele deraiază. Consecințele sunt ușor de bănuit. În STB S.A., această activitate se face cu instalații de sudură sub strat de flux. Menținerea în permanență a bandajelor la o cotă standardizată este un lucru ce ține de siguranța în trafic, adică este foarte importantă. De aceea, personalul care asigură acest serviciu trebuie să aibă o calificare înaltă.
Dar… Mai are STB S.A. această forță de muncă înalt calificată?
Conform Strategiei de Dezvoltare pentru perioada 2020 – 2030, STB S.A. ar trebui „să crească volumul de resurse umane și pregătirea profesională adecvată a angajaților”.
Pe hârtie sună bine, dar, în realitate, forța de muncă din Societate s-a împuținat și a îmbătrânit. Peste cinci ani, în urma pensionărilor, vidul de forță de muncă va risca să producă un colaps în STB S.A.
La capitolul mentenață se stă cel mai prost, pentru că în ultimii ani s-au făcut angajări foarte puține, iar noii veniți au plecat repede, din cauza condițiilor de muncă proaste și a salarizării slabe.
De ce se „externalizează” banii STB SA?
Practic, pare a fi o acțiune premeditate a conducerii societății, în măsura în care „Planul de formare profesională” nu a fost înnoit de doi ani. Intenția, ușor de ghicit, este ca acest serviciu, respectiv mentenanța, să fie externalizat, așa cum s-a făcut cu serviciul de spălare și cel de pază.
Menționă că „externalizarea”, nu însemană privatizarea, ci trecerea unor sume de bani din bugetul STB S.A., în bugetele unor societăți private. Adică, un serviciu care se făcea în interiorul Societății de Transport cu Y lei, se face acum contra sumei de 2Y, adică dublu, de exemplu. Doar că banii nu mai rămân în STB S.A., ci pleacă spre prestatorii privați.
Se pune întrebarera de ce Societatea nu poate face singură acel serviciul, ca și înainte? De ce „trebuie” să piardă bani?… Suntem convinși că cititorul a înțeles perfect despre ce este vorba…
„Criza demisiilor”, fenomen îngrijorător la nivel mondial
În fine, raportul Global Workforce of The Future 2022, un studiu al pieței muncii din 25 de țări, arată că forța de muncă, la nivel global, inclusiv în România, trece în acest moment printr-un fenomen numit „criza demisiilor”.
Acesta este o reașezare, o mișcare a forței de muncă în căutare de salarii mai mari și mai sigure. Concret: la nivel global, 70% dintre angajați sunt dispuși să demisioneze din cauza retribuției nesatisfăcătoare și a fenomenului „burnout”, stresul cronic la locul de muncă. Pleacă, desigur, cei cu o calificare înaltă, în primul rând.
Aceasta, în contextul în care oamenii sunt îngrijorați de creșterea galopantă a inflației și de faptul că trebuie să-și ia al doilea loc de muncă pentru a supraviețui.
În România, procentul celor care au o sursă suplimentară de venit, pentru că nu pot trăi dintr-un salariu, depășește 71%. Mai pe românește: salariile sunt foarte mici în țara noastră.
Și iată că o sintagmă provenind dintr-o perioadă istorică ce părea depășită, a revenit în actualitate: „Nici pâine fără muncă, nici muncă fără pâine”.
De ce nu s-a putut rezolva această problemă, după peste două secole de convulsii sociale și revendicări muncitorești? De ce revenim mereu de unde am plecat? Rămâne ca analiza să o facă politologii, sociologii, istoricii.
Deocamdată, singura unealtă la îndemâna angajaților, în această lume în derapaj, este, evident, mișcarea sindicală.
Iar „unitatea este mai mult decât suma elementelor componente” …
