Pe Facebook a apărut la un moment dat o dispută legată de bătrâni și mijloacele de transport în comun STB SA. În acest context, apare comentariul: ”Transport separat pentru bătrâni ! Ei vor ocupă permanent scaunele, se plimbă mereu și la orice oră! Altfel, noi salariații întârziem la muncă!”.
Imediat a venit și răspunsul, într-un alt comentariu: ”Bătrânii încarcerați în ghetou sau exterminați, să nu mai încurce pe nimeni? Credeți că sunteți ferit de bătrânete sau că veți fi altfel decât bătrânii de acum?”.
Nu încercăm să dăm dreptate vreunei părți, dar se pune întrebarea: de ce sunt mulți vârstnici în mijloacele de transport în comun? Doar pentru că au gratuitate?
Un experiment psihoterapeutic, unic în România, a încercat să deslușească de ce sunt pensionarii noștri triști și ursuzi, pe de o parte, și cum le poate fi readusă în suflet bucuria de a trăi, pe de altă parte. Se pare că în 60, 70, 80 de ani de viaţă societatea românească nu i-a lăsat să trăiască fericiţi.
Proiectul s-a derulat în cadrul Centrului de Zi al Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor (CARP) Omenia. Şedinţele au avut loc între patru ochi – psihoterapeutul şi pensionarul – şi au ca obiectiv nu numai identificarea problemelor ci şi rezolvarea lor. Iniţial, bătrânii au fost reticenţi la discuţiile cu specialistul care conducea discuţia în zone incomode pentru interlocutor. În timp însă, au prins încredere şi au spus ce au pe suflet.
Dintre constatările experimentului este de remarcat, în primul rând, faptul că bătrânii, unii dintre cei mai săraci cetățeni ai României, nu se mulțumesc cu puțin. Este doar o aparență. În realitate ei au mari așteptări de la societate, de la noi toți, iar sărăcia le afectează foarte mult psihicul, chiar dacă nu se exteriorizează.
De asemenea, tinerii se enervează în mijloacele de transport în comun atunci când sunt îmbrânciți și călcați pe picioare de pensionarii care ”se fâțâie” toată ziua prin autobuze, pentru că au gratuitate. Problema este însă mult mai complexă: ”Când se plimbă cu mijloacele de transport în comun, să știți că ei vă comunică ceva: Privește-mă și pe mine! Bagă-mă și pe mine în seamă! Pensionarii noştri nu știu să ceară altfel, inadaptarea vârstnicilor din România față de viața socială actuală este foarte mare”, a spus spus psihoterapeutul Mirela Vlădoiu.
Concluzia este că bătrânii nostri nu știu nici să ofere, nici să primească. Altfel spus, se ascund mereu de cei din jurul lor și de ei înșiși. Ei circulă des cu mijloacele de transport în comun pentru a-și regăsi echilibrul interior în raportul cu noi, toți ceilalți călători.
De aceea, în cadrul şedinţelor pensionarii au fost învățați în cadrul acestui studiu să se reconecteze la propria lor personalitate, să spună da și nu, fără să se simtă răniți în interior – pentru că în aceasta constă, până la urmă, calitatea vieții.
Psihoterapeutul a mai explicat că problemele pensionarilor din România sunt determinate de traumele interioare pe care le-au suferit în familii cu probleme, în grupuri sociale rigide, în culturi închistate, în sisteme politice inflexibile. Bătrânii nostri și-au trăit copilăria în capiatlismul interbelic, apoi a venit peste ei comunismul dur, apoi din nou capitalismul, tot dur.
”Sufletele bătrânilor noștri sunt triste, dezamăgite de viața netrăită. Au fost prea multe șocuri într-o singură viață de om”, este de părere psihoterapeutul.
