În Capitala României
mugurii transportului în comun au fost marcați de violență. Încălcarea
regulilor se pedepsea prin biciuire. Istoria acestui serviciu public este
adunată în Colecția muzeală a Societății de Transport București (STB SA). Unele
din exponatele Colecției sunt chiar obiecte de patrimoniu național.
Până în 1837, când
Alexandru Dimitrie Ghica, domnitor al Țării Românești, a dat o lege care
admitea circulația în București a “trăsurii de piață”, nicio persoană nu avea
voie să meargă cu caleașca sau faetonul prin oraș, dacă nu avea drept de vot,
adică dacă nu era bogat. Legile erau atât de aspre încât cel care era prins că
a încălcat această normă de trafic era biciuit în piața publică.
Faetonul era o trăsură
elegantă, înaltă și ușoară, deschisă, de diferite forme. Cel mai mic faeton era
un atelaj cu două roți, pe arcuri, cu o singură banchetă pentru persoane, tras
de un singur cal. Purta și denumirea de șaretă. Cel mai mare faeton avea patru
roți și capotă pentru scaunul din față, putând transporta 6-8 persoane.
Ca urmare a dezvoltării
Bucureștiului, Ghica a fost obligat să dea legea prin care a introdus “trăsura
de piață” pentru a înlesnit venirea la oraș a târgoveților care aduceau produse
alimentare.
Mijloacele de transport cu mai mulți pasageri și-au făcut apariția în 1850 – o platformă pe care se puneau două bănci pentru 10 sau12 călători.
În 1872, ”Primăria Comunei București” a aprobat introducerea tramvaiului cu cai și a fost înființată prima Societate a Tramvaielor din Bcurești (STB). Era vorba despre un tramvai cu etaj care circula pe Calea Victoriei, numită pe atunci Podul Mogoșoaiei.
Bucureștiul a fost al nouălea oraș din lume care a introdus tramvaiul în transportul public.
În 1881 a apărut cea de-a doua societate a tramvaielor bucureștene, cu capital străin, care a funcționat în paralel cu prima.
În 1909 cele două societăți fuzionează și
se emit primele acțiuni ale STB. Totodată, în actul de fuzionare se prevede ca
această societate privată să funcționeze timp de 40 de ani, după care tot
patrimonial acesteia să fie preluat de Primărie. Din păcate, comuniștii au
naționalizat mai devreme STB, iar multe din clădirile care ar fi trebuit
să aparțină acum STB SA au trecut la
alte instituții.
Demn de menționat este faptul că în 1916, în timpul
Primului Război Mondial, majoritatea acționarilor STB și-a trimis acțiunile în
Rusia, odată cu Tezaurul BNR – pentru a fi ferite de invazia germană.
Consecințele sunt cunoscute. Sovieticii au confiscat acele bunuri.
