Canalul Suez are 163 km lungime și 300 metri lățime. A fost realizat între anii 1859 și 1869 – adică în 10 ani -, și de atunci este funcțional… Canalul București-Dunăre: inginerul Dimitrie Leonida realiza primul proiect în 1927; în 1928 s-a adopatat o lege pentru începerea construcției. Legea a rămas neaplicată. Proiectul a fost reviziut și a intrat în construcție în 1984. Lungimea canalului este de 73 de kilometri, iar lățimea de 80 de metri. La aproape 100 de ani de la realizarea primului proiect de canal Dunăre-București, această investiție încă nu este gata! Are, totuși, o poveste frumoasă. Măcar atât…
În
anul 1927, inginerul român Dimitrie Leonida dădea publicității proiectul unui
canal de navigație Dunăre-București. Era un canal paralel cu Dâmbiovița,
alimentat cu apă din Argeș, care trecea prin București și ajungea la Dunăre în
portul Oltenița. Avea adâncimea de 3 metri, era prevăzut cu mai multe ecluze,
porturi și hidrocentrale la București, Orăști și Budești. De ce a gândit acest
canal?
Studiind istoria țărilor vestice, Dimitrie Leonida a observat că dezvolatrea țărilor de aici a fost influențată destul de semnificativ de construcția de canale navigabile. El dă exemplul Franței, care în perioada războiului franco-german (1870-1871) a construit canale navigabile, ceea ce a dus la dezvoltarea economică a Franței după acest război. De asemenea, Dimitrie Leonida dă și exemplul Belgiei care în perioada 1890-1905 a construit canale navigabile, iar primul ministru al acestei țări afirma la începutul secolului XX că dezvoltarea economică a Belgiei a fost influențată foarte mult de construcția de canale navigabile. Aceste date se află la Muzeul Politehnicii din București.
În fine, în anul 1928 se promulga o lege pentru începerea construirii canalului Dunăre – București, conform proiectului Leonida. Investiția a fost amânată însă din cauza crizei financiare. A urmat apoi Al Doilea Război Mondial, iar planul a rămas doar pe hârtie.
În 1986, după terminarea canalului Dunăre – Marea Neagră, Ceaușescu s-a apucat de canalul București-Dunăre. Noul plan prevedea realizarea lacului de la Mihăilești, realizarea canalului navigabil pe Argeș și legarea portului Oltenița de București prin portul 1 Decembrie.
În 1989, la izbucnirea Revoluției, lucrările erau gata în proporție de aproximativ 80%.
Pe acest canal se preconizau traficarea aici a 20 de milioane de tone de marfă pe an și trecerea lor prin acest obiectiv, portul 1 Decembrie.
În momentul de față lucrările sunt abandonate și s-au degradat la nivel de 40% din cee ace era în 1989. În zona danelor ar fi trebuit ca în zilele noastre să ancoreze vapoarele de marfă. Tot aici erau șinele care legau portul de sitemul feroviar românesc, care prelua containerele. Fuseseră aduse chiar și două macarale portuare care ar fi trebuit să opereze marfa. Ele au dispărtu la fier vechi după 1990…
