Disputa dintre Turcia și Greci a fost una din cele mai urmărite știri din ultimele zile. Amplificarea tensiunilor dintre Grecia și Turcia, apărute pe fondul ultimelor dispute economice din Mediterana de Est, a adus relațiile, și așa dificile, dintre cele două țări în pragul unui nou „minim istoric”. Varianta unei confruntări militare între cele două state NATO, oricât de bizar ar suna, devine, cel puțin pentru moment, un scenariu care nu mai poate fi cu desăvârșire ignorat. De unde a apărut acest scandal intenațional?
Miza este una extrem de delicată, multiplicată de actualul context mondial (pandemie), la care se adaugă bonusul crizei economice mondiale care nu va ierta pe nimeni.
Recent, guvernul de la Ankara a anunțat că vrea să foreze după bogatele resurse de gaze naturale din Mediterana de Est, mai exact în sudul și estul insulei grecești Kastelorizo.
Doar că elenii susțin că regiunea respectivă aparține Zonei Economice Exclusive a Greciei, chiar dacă, din punct de vedere geografic, insula se află la 2 kilometri de largul coastelor turcești.
Care sunt însă acele resurse bogate de gaze natural în Mediterană? De ce nu s-a vorbit despre ele până acum?
Noile planuri ale Comisiei Europene pentru întărirea rezistenţei pieţei europene a energiei, inclusiv pentru reducerea dependenţei Uniunii de gazele naturale ruseşti spun că UE îşi pune speranţa pentru reducerea dependenţei energetice de Rusia în resursele Norvegiei şi în exploatarea Mării Mediterane. Despre rezervele din Marea Nordului se ştie, ele sunt exploatate mai demult… dar ce este cu Marea Mediterană?
Totul a început cu sinuciderea prin auto-incendiere a lui Mohamed Bonazizi, în Tunisia, pe data de 17 decembrie 2010. Revoltele au izbucnit aproape instantaneu în mai multe ţări din zonă şi au condus, printre altele, la înlăturarea preşedinţilor Tunisiei şi Egiptului, a dictatorului Libiei, Muammar Gadaffi – care a şi fost omorât de revoluţionari – dizolvarea guvernelor Iordaniei şi Cisiordaniei şi războiul civil din Siria.
Între toate, problema siriană pare cea mia complexă în această ”Primăvară Arabă”. În timp ce ţările occidentale au criticat regimul preşedintelui Bashar al Assd, considerându-l tiranic, sângeros, etc., Rusia i-a luat apărarea!
Prof. univ. dr. Nicolae Radu, de la Academia ”Alexandru Ioan cuza”, consideră că la baza acestor nervozităţi politice din zona Mediteranei de sud, sud-est, stă interesul pentru ceea ce geologii numesc Bazinul Levantin.
“Este vorba despre o zonă submarină care se întinde din nordul Egiptului până în Turcia care conţine 1,7 miliarde de barili de petrol şi 122 de trilioane de metri cubi de gaz, conform Geological Survey, din S.U.A. (U.S.G.S.). Enormele rezerve de gaz și petrol, descoperite în Marea Mediterană, într-o zonă împărțită între Grecia, Turcia, Cipru, Israel, Siria și Liban, arată că regiunea ar putea deveni un nou Golf Persic”, este de părere dr. Nicolae Radu.
În intenția de a putea accesa acestă platformă energetică, Occidentul s-a ciocnit de opoziţia regimului Al Assad, susţinut de interesele ruşilor în această zonă. Și a izbucnit războiul din Siria.
Potrivit Stockholm International Peace Research Institute, contractele de armament ale Siriei cu Rusia s-au ridicat în 2011 la o valoare de cel putin 4 miliarde dolari.
”Potirivit cotidianul New York Times între anii 2000-2010, Rusia a vândut armament Siriei la o valoare de 1,5 miliarde de U.S.D., transformand Siria în cel mai mare client de armament al Rusiei. Exporturile Rusiei către Siria au fost în valoare de 1,1 miliarde dolari în 2010 şi investiţiile sale în aceasta ţară au fost evaluate la aproximativ 20 de miliarde de U.S.D. – inclusiv cele 4 milarde pentru armament”, a explicta prof. Nicolae Radu.
Iată că acest Bazi Levantina, foarte bogat, în loc să nască stabilitate, cel puțin economică, declanșează o nouă criză internațională, cea dintre Turcia și Grecia. Este greu de presupus ce se va întâmpla mai departe, în contextul în care fiecare stat din zonă dorește să rupă o halcă cât mai mare din acest zăcământ fabulos.
