În această dimineață, copiii din întreaga lume au căutat cu bucurie cadourile pe care Moș Nicolae le-a lăsat seara trecută în ghetuțele curățate și așezate special pentru a primi jucării. Acest personaj, pe care cei mici îl așteaptă cu înfrigurare an de an, a existat în realitate.
Sfântul Nicolae din Mira, cunoscut și sub numele de Nicolae de Bari, a fost un episcop creștin timpuriu al orașului maritim antic grecesc Mira, din Asia Mică, în timpul Imperiului Roman. Datorită numeroaselor minuni atribuite mijlocirii sale, el este cunoscut și sub numele de Nicolae Minunantul.
Sfântul Nicolae este patronul marinarilor, negustorilor, arcașilor, hoților care regretă, copiilor, și studenților din diverse orașe și țări din Europa. Reputația sa a evoluat în rândul credincioșilor, așa cum era obișnuit pentru sfinții creștini timpurii, iar legendarul său obicei de a da daruri secrete a dat naștere modelului tradițional al lui Moș Crăciun, prin Sinterklaas.
Se știe foarte puțin despre istoricul Sfânt Nicolae. Cele mai vechi relatări ale vieții sale au fost scrise la secole după moartea sa și conțin multe elaborații legendare. Se spune că s-a născut în portul grecesc din Patara, Licia în Asia Mică din părinți creștini înstăriți. Într-unul dintre primele incidente atestate și cele mai faimoase din viața sa, se spune că a salvat trei fete de la a fi forțate să se prostitueze, aruncând un sac de monede de aur pe fereastra casei lor în fiecare seară timp de trei nopți, pentru ca tatăl lor să poată plăti o zestre pentru fiecare dintre ele.
Alte povești timpurii povestesc despre el calmând o furtună pe mare, salvând trei soldați nevinovați de executarea greșită și tăind un copac stăpânit de un demon. În tinerețe, se spune că a făcut un pelerinaj în Egipt și în zona Palestinei. La scurt timp după întoarcerea sa, a devenit episcop de Myra. Ulterior a fost aruncat în închisoare în timpul persecuției lui Dioclețian, dar a fost eliberat după ascensiunea lui Constantin.
O listă timpurie îl face participant la Primul Consiliu de la Nicea în 325, dar nu este menționat niciodată în nicio scriere de către persoane care erau de fapt la consiliu.
Legendele târzii, nefondate, susțin că el a fost caterisit temporar și a fost întemnițat în timpul Consiliului pentru că a pălmuit pe ereticul Arius.
La mai puțin de 200 de ani de la moartea lui Nicolae, Biserica Sf. Nicolae a fost construită în Mira sub ordinele lui Teodosie al II-lea peste locul bisericii, unde a servit ca episcop, iar rămășițele lui Nicolae au fost mutate într-un sarcofag din acea biserică. În 1087, în timp ce locuitorii greci creștini din regiune erau subjugați de nou-sosiții turci musulmani Selgiuc, și la scurt timp după ce biserica lor a fost declarată în schismă de către Biserica Catolică, un grup de comercianți din orașul italian Bari a îndepărtat majoritatea oaselor din scheletul lui Nicolae din sarcofagul său din biserică, fără autorizație și le-au adus în orașul natal, unde sunt acum consacrate în Basilica di San Nicola. Fragmentele osoase rămase din sarcofag au fost îndepărtate ulterior de marinari venețieni și duse la Veneția în timpul Primei cruciade.
Se spune că moaștele sale din Bari emană o substanță apoasă miraculoasă cunoscută sub numele de „mană” sau „mir”, pe care unii membri ai credincioșilor o consideră că posedă puteri supranaturale.
