În curtea Uzinei de Reparații Atelierele Centrale (URAC) se află expus, chiar la intrare, un boghiu. Acest exponat are o istorie aparte: este „tatăl boghielor” V3A din România.
În perioada 1965-1968, după mai multe discuții purtate între diverse companii, ITB, alături de producătorul Linke-Hoffmann-Bosch din Salzgitter/Braunschweig, RF Germania, au ajuns la un acord de livrare a unui exemplar prototip.
Bazat pe vagoanele LHB GT6, livrate orașului Braunschweig în perioada 1962-1965, vagonul LHB GT8 nr. 3501 a fost livrat în anul 1969, fiind primul tramvai articulat din București.
Din cauza problemelor de ordin economic identificate în cadrul planului de obținere a licenței, colectivul de proiectare al ITB începe, în anul 1970, să lucreze la un model propriu, pe baza documentației vest-germane, cu scopul de a se utiliza numai materiale și echipamente de producție românească.
Modelul rezultat a fost numit „V3A”, abreviere pentru „vagon articulat alcătuit din 3 secțiuni”.
La prototipul românesc s-au folosit componente aduse din Germania. Ulterior, producția a integrat echipamente locale (Electroaparataj, IRA Grivița etc.) și soluții adaptate (comutatoare, protecții, panouri de control diferite față de originalul german). Deci, influența tehnologică există dar implementarea este autohtonă.
Sursele istorice și articolele de specialitate influența clară din modelele occidentale, dar nu există dovezi publice că România ar fi avut vreo licență completă pentru producție de la Duewag/Siemens.
Deci, România a produs în epoca Ceaușescu un tramvai inspirat dintr-un model Duewag/Siemens, dar nu a fost vorba despre o copie 1:1, și nici nu există dovezi că Siemens ar fi inițiat vreodată o dispută pe această temă.
La capitolul „obiecte inedite în URAC”, mai există și „roata lui Horia, Cloșca și Crișan”… o poreclă, desigur, pentru un instrument de lucru simplu și foarte eficient.
