„Tata m-a dus în depou, în atelierul mecanic, și mi-a spus: să te ții de treabă, să ajungi un meseriaș bun”. Așa începe povestea despre munca în Societatea de Transport București STB SA a lui Elias Totîlcă, cu 38 de ani în urmă…
Desigur, munca este o activitate socială care stă la baza oricărei comunități omenești – numai că în România se vorbește din ce în ce mai rar despre ea.
„Tata m-a dus în depou, în atelierul mecanic, și mi-a spus: să te ții de treabă, să ajungi un meseriaș bun”. Așa începe povestea despre munca în Societatea de Transport București STB SA a lui Elias Totîlcă, cu 38 de ani în urmă…
Desigur, munca este o activitate socială care stă la baza oricărei comunități omenești – numai că în România se vorbește din ce în ce mai rar despre ea.
Elias Totîlcă are în urmă 38 de ani de muncă în STB SA în meseriile de vopsitor, mecanic și fochist, pe care le-a moștenit de la părinții săi, foști salariați ai societății de transport. „Suntem o familie cu tradiție”, spune Elias cu mândrie. Cuvântul „tradiție” are aici sens de „blazon”, chiar dacă această perspectivă asupra muncii este acum demodată, ba, are chiar sens negativ!
Din experiența de viață, Elias Totîlcă spune că pentru o activitate bună în STB SA art fi nevoie acum de personal calificat, tânăr – „care să preia din experiența noastră, a celor mai vechi” -, de piese de schimb și de unelte de bună calitate. Fără ele, transportul în comun nu poate avea nivelul care să-l facă atractiv pentru cât mai mulți călători – obiectiv de bază al acestui serviciu public.
(Se subînțelege că din „necesarul” enumerat de Elias Totîlcă, cel mai important factor este personalul,… pentru că omul sfințește locul, nu-i așa?)
Povestea întreagă o puteți urmări în clipul video.
