Castelul Peleş este unul dintre cele mai importante edificii istorice ale României. Conform unor legende, înainte să fie aleasă Sinaia ca loc al zidirii castelului, Carol I plănuise ca amplasament zona montană a judeţului Buzău. Este vorba despre muntele de sare de la Mânzălești.
Muntele de sare de la Mânzăleşti, monument al naturii, se numeşte Grunjul, sau Muntele Alb şi se află pe Drumul Judeţean 203K, care pleacă din Mărăcineni – nordul municipiului Buzău.
Muntele este străbătut de zeci de kilometri de peșteri naturale de sare, unicat în Europa, din care Peștera 6S este cea mai lungă: 3234 metri. Peșterea a fost fotografiată și cartografiată de speologi. Este a doua peşteră în sare, ca lungime, în întreaga lume. Din păcate, în acest moment intrarea este prăbușită.
Un alt lucru ieşit din comun aici este faptul că ”Lacul fără fund” de pe platoul Meledic, adică de pe vârful muntelui de sare, are… apă dulce – foarte periculos, i se mai spune şi ”blestemat”, din cauza curenţilor foarte reci care paralizează muşchii celor care se încumetă să înoate în el. Mai mult, acest munte are, pe lângă izvoarele de apă sărată, şi multe izvoare cu apă dulce – altfel viaţa nu ar fi fost posibilă aici.
Stratul de sare al acestui masiv are 2,8 kilometri și se întinde pe o suprafață de 600 de hectare; adică sunt aici aproxiamtiv 150 de kilometri cubi de sare exploatată doar de localnici.
Conform monografiei localităţii Mânzăleşti, aici intenționa Regele Carol I să construiască Peleșul. Mai mult, primele elemente ale palatului începuse să răsară pe moşia arhitectului Constantin Ştefănescu-Savigny, undeva pe vârful muntelui de sare din localitatea Mânzăleşti. Zidurile şi o bună parte din edificiu erau vizibile până în urmă cu cinci decenii.
“Când eram copii, prin 1957, încă ne jucam prin catacombele castelului, săpate în munte. Construcţia mai exista pe atunci până la etajul întâi. Pe vremea lui Carol I au fost aduşi meşteri pietrari din Italia, iar construcţia a ajuns până la acoperiş. Din cauză că arhitectul a murit în duel, proiectul a fost abandonat, deşi fusese gândită chiar şi linia ferată care să lege Mânzăleşti de Buzău. În timp, materialele de construcţie au fost luate de localnici. În ridicarea acestei construcţii legendele spun că ar fi fost implicată regina Elisabeta, soţia lui Carol I. Alte legende spun că ar fi dorit-o chiar regele Carol”, a spus Cecilia Petrescu, custodele Muzeului Timpul Omului, din localitatea Mânzăleşti.
La un an după încoronarea sa la cârma Principatelor Unite, domnitorul şi apoi regele Carol I a vizitat Buzăul în căutarea unui loc pitoresc pentru a construi castelul cu rol de reşedinţă de vară a familiei monarhului proaspăt instalat. A ajuns pe văile dintre râul Buzău şi pârâul Nişcov, de pe partea nord-vestică a Dealului Ciolanu, urcând chiar în vârful Cetăţuia, înalt de 632 de metri, unde a dat de schitul cu acelaşi nume, îngrijit de monahii mănăstiri Ciolanu.
Fusese convins de sfetnicii săi, pentru peisajul extraordinar de frumos. Cetăţuia oferă priveliştea întregii depresiuni a Cislăului, cu apa Buzăului şerpuind la poalele dealului, dar şi, de jur împrejur, Munţii Vrancei, Vârful Penteleu, Munţii Siriului, Ciucaşului şi, în depărtare, Bucegii.
Panorama de vis nu a fost însă un argument suficient de convingător pentru rege. Au fost alte neajunsuri care i-au dat planurile peste cap, anume distanţa foarte mare, de peste doi kilometri, faţă de sursa de apă de la Mănăstirea Ciolanu, lăcaş monahal aflat la poalele dealului, şi relieful abrupt. Spre amintirea acestei vizite, domnitorul avea totuşi să dăruiască banii necesari pictării bisericii de la Cetăţuia, pe care a executat-o pictorul Gh. M. Tattarescu.
Pe timpul lui Ceauşescu a existat o tentativă de exploatare a muntelui în beneficiul Bulgariei, dar proiectul a fost abandonat – nimeni nu ştie de ce.
Acum, păstorii din zonă vin și își taie bulgări de sare pentru animale, iar localnicii își umplu bidoanele din pârâurile de sare care curg pe versanți, pentru a pune murături.
Reţetele pentru murare sunt standard: la un litru de saramură, care are concentraţia salină de 95%, se adaugă 8 litri de apă dulce, în cazul murăturilor. Asta pentru că saramura prea concentrată nu murează legumele! Pentru varză, combinaţia este un litru de saramură la 9 litri de apă dulce.
