Localitatea Dăbuleni, din județul Dolj, este celebră prin pepeni. Puțină lume știe însă că acești pepeni au legătură cu un anumit spațiu, să îi spunem ”cultural”, care face din Dăbuleni un oraș unicat mondial: Muzeul nisipului.
În România există 220.000 de hectare acoperite de dune de nisip. Din acestea, 80.000 de hectare sunt în sudul județului Dolj, la câțiva kilometri de Dunăre, celebrele nisipuri de Oltenia, zona cea mai aridă din România.
Inima acestui „deșert” e localitatea Dabuleni, care are în administrare 3.500 de hectare cu nisip fin cum e pe plajă, la mare. Nisip alb, cât vezi cu ochii. În trecut zona era plină de dune pe care nu creștea decât puțină iarbă primăvară, care se usucă în zilele fierbinți de vara.
În rest, erau păduri de salcâmi și vii plantate după o metodă unicat mondial, „în șanțuri”.
Asta înseamnă șanțuri de câțiva metri adâncime, până la stratul de lut, în care se plantează viță. Se acoperă, iar după câțiva ani da rod. În afară de vița de vie se mai plantă secară.
La începutul anilor ’70 statul român a tăiat pădurile și a realizat rețeaua de irigații cu apă din Dunăre pe o suprafață de 80.000 de hectare, tocmai pentru a pune în valoare aceste nisipuri. Rețeaua a fost făcută de englezi.
În același timp s-au nivelat toate dunele, mai puțin o suprafață de 12 hectare care a fost lăsată „martor” a ceea ce a fost și a primit titulatura de „muzeu”. Muzeul nisipului din Dăbuleni, unicat mondial.
Concomitent a fost înființat și un institut de cercetări agricole pentru terenuri nisipoase și s-a trecut la plantarea de pomi fructiferi, (celebrii piersici de Dabuleni), vită de vie, pepeni, lucerna, sorg zaharat și cartofii extratimpurii.
Pepenii de Dăbuleni au fost ”înghițiți” de importuri
După 1990, s-a constatat că tăierea pădurilor a dus la înăsprirea dramatică a climei, seceta a început să facă ravagii. Climă aridă, în lipsa pădurilor, a devenit și mai aridă. În acest context, după anul 2000 s-a trecut la un program amplu de reîmpădurire.
Acum, „Muzeul de nisip” este acoperit cu un covor de iarbă pipernicită și arbuști țepoși. Când vor da căldurile din iulie, iarbă va dispărea, va fi pârjolita de arșița. Nisipul acumulează repede căldură, mult mai repede decât pământul. Pe o dună mai înalta în mijlocul muzeului a fost lăsat un plug imens, care a săpat cândva adânc în aceste nisipuri, la vremea când dunele au fost nivelate. Și el este un ”martor”.
De pe culmile „muzeului” se văd în toate părțile terenurile localnicilor primite înapoi după 1990. Fâșîi de arături de pe care oltenii vor recolta pepeni, cartofi, sorg etc.
După 1990, „beduinii” olteni au făcut bani buni din agricultură. În special din celebrii pepeni.
Astăzi lucrurile s-au schimbat în rău. Camioanele din toată țara care inundau an de an localitate pentru a cumpăra aceste produse foarte cunoscute în România, au dispărut.
În timp ce toate piețele din București au la această oră ”pepeni de Dăbuleni”, comerțul de gros din localitate nu mai merge nici la prețul de 1,5 lei pe kilogram – acesta este prețul momentului.
Desigur, pepenii de import au dărâmat piața autohtonă…
