Istoricii spun că zona actualului Bucureşti a fost locuită permanent de aproximativ 8.000 de ani încoace. Legendele spun că ar fi o localitate întemeiată de ciobanul Bucur, dar atestarea documnetară a fost făcută la 20 septembrie 1459 într-o danie semantă de Vlad Ţepeş. Vă prezentăm două poveşti mai puţin cunoscute despre acest oraş.
Toată lumea știe legenda conform căreia
Bucureștiul a fost întemeiat de ciobanul Bucur. Dar, de unde a venit Bucur? De
pe o înălţime situată în localitatea Vintileasca, județul Buzău, se văd pe
dreapta câteva culmi care au două locații deosebite: ”Cascada lui Bucur” şi
”Masa lui Bucur”. Localnicii spun că de aici ar fi plecat celebrul cioban să
întemeieze actuala Capitală a României.
Legendele spun că ciobanul Bucur ar fi plecat din Munţi Vrancei. Aici, câteva monumente naturale îi poartă numele.
Bucur era un tânăr cioban sărac care păștea oile unui baci
bogat și era mereu șicanat de ceilalți ciobani. Turma lui Bucur trecea adesea
de o culme pe alta a acestor munți cu totul speciali, pe care se află
Sfinxul de la Breazău şi ”Babele de la Bozioru”. În fine, povestea spune că
într-o seară, Bucur s-a așezat lângă un izvor, a scos fluierul și a început să
cânte lângă turmă.
Zânele i-au dat puteri magice
Cântecul
a fost atât de frumos, încât au apărut două zâne ale izvorului și l-au întrebat
ce și-ar dori. ”Dați-mi forță!” a cerut ciobanul. ”De-acum o vei avea!”, i-au
promis zânele…
Pentru
că au întârziat la stână, ciobanii au sărit pe Bucur cu ciomegele, ca și altă
dată, doar că acum, ca prin minune, tânărul cioban s-a apărat cu atâta dibăcie
încât i-a învins şi i-a obligat să-și ceară iertare.
La
scurt timp, printr-o întorsătură fericită a sorții, Bucur a reușit să își
cumpere propia lui turmă, care s-a înmulțit repede şi a devenit atât de
numeroasă, încât a coborât cu oile spre câmpie, peste Valea Buzăului, Valea
Prahovei, Ialomița, ajungând să traverseze Codrii Vlăsiei până la Vadul
Dâmboviței. Bucur a construit la început câteva colibe, apoi case pentru el și
copiii săi, apoi pentru nepoți și strănepoți, apoi o biserică… Locul unde s-a
așezat a căpătat numele de București…
Spadele ultimului duel din Bucureşti
În Regatul României duelul era interzis prin Codul Penal încă din 1865, pentru ca două decenii mai târziu, prin Legea din 17 februarie 1874, să fie asociat atentatului la viaţa cuiva.
Cu toate acestea, pedepsele mici, cuprinse între 15 zile şi 4 ani de închisoare, lasă să se înţeleagă că legiuitorii erau profund marcaţi de principiul onoarei. În acest context, utlimul duel din Bucureşti se consumă la data de 28 noiembrie 1897. Protagoniştii au fost oamenii politici Gheorghe Lahovary şi Nicolae Filipescu.
Lahovary
a scis în ziarul ”LIndepenance Roumaine” un articol în care descrie cariera
politică a lui Filipescu drept duplicitară. Nicolae Filipescu a trimis imediat
martorii cu invitaţia la duel.
Graţiat pentru şase luni de închisoare
A
urmat întâlnirea, într-o sală mică, unde protagoniştii, cu săbiile în mâini
s-au ciocnit de două ori. La a doua încrucişare de arme, Lahovary a vrut să
atace, dar s-a lăsat descoperit în partea stângă, iar Filipescu a fandat: spada
a intrat 20 de centimetri în inima lui Lahovary.
Filipescu a fost judecat şi a primit şase luni de închisoare şi obligaţia de a plăti despăgubiri de un leu văduvei Maria Lahovary. În mărinimia sa, Carol I l-a graţiat pe Nicolae Filipescu de pedeapsa ”prea grea”…
