Astăzi se împlinesc 34 de ani de la explozia centralei nucleare de la Cernobîl, Ucraina. În 1986, imediat după eveniment, se spunea că acolo va fi deșert timp de câteva sute de ani. În afara celor câteva zeci de victime decedate imediat, numărul celor care au murit ulterior, din cauza iradierii, a rămas însă necunoscut. Dr. biolog Ion Chiosilă, vicepreședintele Societății Române de Radioprotecție, a făcut măsurători în zonă, pentru a vedea de ce se duc din ce în ce mai mulți turiști în acea zonă, în ultimii ani. O excursie în jurul centralei costă acum 400 de euro. Surpriză: nu există niciun fel de radiații ucigașe, iar populația s-a întors în oraș.
Explozia a avut loc pe date de 26 aprilie 1986, la ora 1.23, la reactorul 4. Centrala se afla în apropeirea orașului Pripiat și la 18 kilometri de Cernobîl.
În urma catastrofei au murit câteva zeci de operatori. Localitățile din zonă au fost evacuate imediat.
Un nor radioactiv s-a îndreptat spre părţile vestice ale Uniunii Sovietice, Europei şi părţilor estice ale Americii de Nord.
Suprafeţe mari din Ucraina, Belarus şi Rusia au fost puternic contaminate, fiind evacuate aproximativ 336.000 de persoane.
Nu se ştie exact câte victime a făcut catastrofa de la Cernobîl, deoarece secretizarea din timpul regimului sovietic a îngreunat numărarea acestora. Menționăm că, spre deosebire de centralele actuale, centrala de la Cernobîl avea reactoare neanvelopate şi folosea ca moderator grafitul, nu apa grea.
Grafitul
a fost cel care a declanșat incendiul, apoi explozia. Anvelopa înseamnă
peretele de beton de 2 metri grosime, care reține în interiorul incintei
majoriatea radiațiilor în caz de accidente.
20% dintre locuitorii din vecinătate s-au întors la casele lor la șase luni de la explozie
La vremea respectivă se considera că suprafețe mari în jurul centralei se vor transforma în deșert pentru sute de ani. Iată însă că, în acest moment, la Cernobîl se face turism. De ce?
”Eu am fost acolo și am făcut măsurători. De la început trebuie precizat că un sfert din orașul Cernobîl este locuit în acest moment. De asemenea, trebuie spus că aproximativ 20% din locuitorii localităților mici din vecinătatea centralei s-au întors la casele lor la șase luni de la explozie. Am fost la o asemenea familie și pot să spun că am înregistrat valori sub 2,4 miliSievert (mSv), cât emite fondul natural peste tot în mod normal. Adică, oamenii de acolo nu au semne de iradiere. Doar într-un caz am găsit pe antebrațul unei persoane verificate urme de Stronțiu 90, care în mod normal nu ar trebui să existe pe om. Iar acum, în zona respectivă se organizează turismul negru, excursii care costă 400 de euro de persoană, pe trasee prestabilite. Sunt evitate zonele Pădurea Roșie și Pripiat, deși nici acolo nu există un pericol iminent. Trebuie spus că sarcofagul nou, care îmbracă reactoarele, a fost finalizat cu bani europeni și din fonduri ale Ucrainei”, a spus Ion Chiosilă.
”Sievert” este o unitate de măsură folosită pentru evaluarea cantitativă a impactului biologic ce rezultă prin expunerea organismelor vii la radiații. La cantitatea de 100 mSv apar modificări cromozomiale în sânge, iar de la 1 la 6 Sievert apar boli grave. Peste această limită, decesul este iminent.
Accidentul de la Cernobîl a adăugat o iradiere mică în România, circa 1/2 din valoarea fondului natural
”Nu
se pune problema să ne adaptăm, să devenim rezistenți la radiații, la
radioactivitate în ziua de astăzi. Asta s-a realizat și se realizează în
decursul evoluției noastre ca specie biologică. O serie de specialiști au
afirmat că la apariția vieții pe pământ au contribuit și radiațiile ionizante,
adică radioactivitatea. Este vorba de fondul natural de radiații care în decurs
de milioane de ani s-a modificat foarte puțin. La acest fond natural de
radiații (2,4 mSv pe an), pentru țara noastră s-a adăugat/se adaugă
radioactivitatea artificială dată de accidentele nucleare – cum ar fi
accidentul de la Cernobîl. Acesta a adăugat o iradiere suplimentară destul de
mică, circa 1/2 din valoarea fondului natural în 1986, scăzând foarte repede în
următorii 14 ani, de peste 500 de ori”, a explicat vicepreședintele Societății
Române de Radioprotecție.
Nu a fost niciun incendiu radioactiv în Ucraina
”Pe 3-4 aprilie a.c. a avut loc un incendiu in padurea din aproprierea fostei Centrale Nucleare Electrice Cernobil, in zona de excludere care masoara cca 2600 kmp; au ars cca 20 hectare, dupa alte surse incendiile ar fi afectat 100 ha. Pentru stingerea incendiului au intervenit peste 130 pompieri, trei aeronave și 21 mașini de stins incendii.
Autoritatile ucrainiene au estimat ca nivelurile de radiații ar fi crescut de aprox. 16 ori peste fondul natural in zona (locatia) unde a fost incendiul.
Cu toate acestea, nivelurile de radiații in capitala Ucrainei (Kiev), aflata la cca 100 km distanța de fosta centrală nucleara, s-au incadrat toate in limite normale. Autoritatile nu au stabilit/nu au publicat cauza incendiului; de mentionat ca in zona de excludere, care în cea mai mare parte este nepopulată, inca locuiesc izolat peste 200 persoane care au revenit la vechile case la nici 6 luni după accidentul din 1986.
Un dozimetru portabil tip TERRA cu contor Geiger Muller pentru masurarea dozei de iradiere este dat fiecarui grup de turisti care viziteaza in prezent zona Cernobil, tocmai pentru a certifica nivelul de radiatii existent. Avand in vedere ca nivelul de radiatii la Kiev a fost in limitele fondului natural de iradiere, nu se pune problema aducerii de contaminanți radioactivi peste Europa, si deci in nici un caz nici în Romania. De altfel, Agentia Natională pentru Protectia Mediului (ANPM), pe pagina sa de
Facebook a anuntat operativ ca toate masuratorile de radioactivitate a aerosolilor prelevati in zilele de 4 si 5 aprilie 2020 la Iasi, Constanta, Craiova, Arad si Baia Mare nu au evidentiat prezenta Cs-137 si ca toate valorile au fost chiar sub limita de detectie a echipamentelor. Rețeaua Nationala pentru Supravegherea Radioactivitatii Mediului din cadrul ANPM efectueaza masuratori de radioactivitate 24 din 24 ore, in intreaga tara”, a scris Ion Chiosilă despre incendiul presupus ”radioactiv” din Ucraina, de luna aceasta.
Minunea de la Hiroshima şi Nagasaki
În 1945, în
timpul celui de-al Doilea Război Mondial, americanii au lansat două bombe
nucleare asupra oraşelor japoneze Hiroshima şi Nagasaki. Urmările au determinat
Japonia să capituleze.
Memorialele din Hiroshima şi Nagasaki au înregistrat atunci moartea a peste 400.000 de oameni. Întâmplarea a făcut
ca un japonez să supravieţuiască, în mod miraculous, celor două atacuri
nucleare. Tsutomu Yamaguchi era la doar 3 kilometri de “zona zero” din
Hiroshima când a căzut prima bombă. Se afla în oraş într-o călătorie de afaceri
şi a fost ars serios pe partea stângă a corpului. A plecat spre casă pe 8
august, cu o zi înainte de cea de-a doua explozie. La Nagasaki s-a expus din
nou radiaţiilor reziduale, cautându-şi rudele printre dărâmături. Pe 29 martie
2009, guvernul japonez l-a numit pe Tsutomu Yamaguchi dublu hibakusha (om
afectat de explozie). Născut în 1916, Tsutomu Yamaguchi a trăit până în anul 2010,
adică 94 de ani.
Este evident că efectele iradierii asupra celulei vii rămân o necunoscută pentru știința actuală. În acest context, amenințarea „bombelor atomice” și toate cheltuielile uriașe destinate înarmării nucleare, ca mod de descurajare a inamicului, intră sub semnul întrebării.
