Marian Barbu și Valerică Șerban, doi mecanici din Uzina de Reparații Atelierele Centrale (URAC), au venit la muncă mai târziu, joi, după ce au trecut pe la Direcția Generală STB SA să depună legitimațiile de serviciu: au fost concediați. Au o vechime de peste 40 de ani în această unitate economică bucureșteană de elită și… „Încă nu-mi vine să cred că am ajuns aici”.
Este vorba despre două din cele 200 de concedieri care sunt în derulare în Societatea de Transport București STB SA, în urma proiectului de restructurare, prima fază, respectiv programul de plecări voluntare.
Cei doi mecanici s-au înscris pe liste și au așteptat. Cererile lor au fost acceptate.
„Până fac vârsta de pensionare, o să lucrez în altă parte”. Nici nu își fac probleme că nu își vor găsi loc de muncă, la vechimea pe care o au în meseria lor.
(Desigur, pe listele plecărilor voluntare s-au înscris cei mai buni meseriași din STB SA – și era de așteptat să se întâmple așa).
Nu sunt bucuroși pentru pasul pe care l-au făcut: „ Îmi pare rău că plec datorită colectivului. Salariile nu sunt chiar așa de mari, dar ne-am învățat aici, este a doua casă pentru noi!
Dar pentru mine, cu grila 16 și cu ceea ce știu să fac, și nu mă laud… Chiar și mama mea, care are 95 de ani, râde de mine și spune, băi, băiatule, cu ceea ce faci tu acolo, trebuia să ai pe puțin 7.000 de lei, bani în mână”…
Între timp, în URAC a început să plutească tristețea peste materialele care acum se găsesc din abundență, peste mașinile noi, peste tehnologia înaltă apărută recent în hale.
Pe fețele angajaților rămași se citește spaima: în URAC dispar oamenii de bază. Care ar putea să fie viitorul acestei uzine de elită, cu o vechime de peste 100 de ani?
(Urmăriți povestea celor doi mecanici în clipul atașat)
