Astăzi se împlinesc 1.785 de ani de când Gaius Iulius Verus Maximinus, cunoscut ca Maximin Tracul, a devenit împărat roman. Maximin Tracul este descris de contemporanii săi ca primul împărat roman de origine barbară, respectiv cu origini traco-dacice. Nu a fost singurul. După cucerirea Daciei, Imperiul Roman a avut, până la prăbușirea sa, câteva personalități politice, inclusiv împărați, de origină dacă. Unul dintre acești împărați s-a declarat chiar urmaș direct al lui Decebal. Cum a fost posibil așa ceva? Adică cuceritul să ajungă să-l domine pe cuceritor?
”Am studiat problema
împăraților daci de la Roma în timp îmi făceam doctoratul la Sorbona. Există
mult mai multă documetație despre acest subiect decât se spune. Din această
documentație, dacă o strângem și o tipărim, eu cred că putem scoate o
explicație științifică pentru această ciudățenie”, a spus Lenard Velcescu,
doctor pe probleme de… statui de daci sculptate de romani.
Velcescu a absolvit Arte Frumoase la Paris și și-a dat
doctoratul, în anul 2000, pe tema statuilor antice de daci. Concluzia a fost
că, oricât ar părea de ciudat, aceste reprezentări făcute de romani după
cucerirea Daciei sunt foarte multe – peste 100 de bucăți -, și foare
frumoase. Plecând de la acestă realitate, Velcescu a studiat tot ce se putea
studia în Occident despre daci.
Un urmaș al lui Decebal, devenit împărat roman
De ce au fost sculptați la dimensiuni de peste doi metri,
dintr-o marmură excepțională, destinată doar chipurilor de zei și împărați
romani? De ce au fost amplasați pe colonade, la locuri de mare cinste în
forurile romane? Aceste întrebări nu și-au găsit încă răspuns sigur.
În timpul documentării
însă, Velcescu s-a lovit și de problema împăraților romani de origine dacă. Ce
este cu aceste persoanje menționate în scrierile epocii?
Despre Regalianus, de pildă,
documentele epocii spun că era un dac foarte ambiţios care a intrat în istorie
în preajma anului 260 d.Ch. Scrierile vremii susți că Regalianus era un urmaş
al lui Decebal, mai precis un strănepot al marelui rege. Cert este că originea
dacică a lui Regalian nu poate fi contestată.
Împăratul Galerius Maximianus a vrut să schimbe numele ”Imperiului roman” în ”Imperiul dacic”
De
asemnea, împăratul de origine dacă Galerius Maximianus (292-311) i-a urmat la
domnie lui Diocleţian, al cărui protejat a fost. După ce a ajuns la conducerea
imperiului, Galerius a vrut să supună la obligaţia plăţii impozitelor Roma şi
întreaga Italie, drept răzbunare pentru umilirea dacilor de către Traian, care
le-a impus tribut dacilor. În al doilea rând, a vrut să schimbe numele
Imperiului roman în Imperiul dacic. Aceste lucuri sunt menționate în documente.
Maximinus Daia era nepotul împăratului Galeriu. A ajuns să fie adoptat de unchiul său, dar chiar şi după adopţie, a ţinut să-şi păstreze numele dacic.
De asemenea, despre Licinius, izvoarele spun că se trăgea dintr-o familie de daci din Moesia Superior. S-a născut în anul 265 şi a ajuns prieten foarte bun cu Galeriu. Împăratul Galeriu i-a conferit lui Licinius titlul de “Augustus” în vestul imperiului, în anul 308, în timp ce Daia, nepotul împăratului, şi Constantin (Constantin cel Mare – şi acesta de origine moeso-dacică) au fost numiţi “fiii auguștilor”.
Explicația s-ar afla pe Columna lui Traian, după secvența sinuciderii
”De
ce și-a spus Regalianus că este urmaș al lui Decebal? Dacă ne uităm atent pe
Columna lui Traian, după secvența sinuciderii lui Decebal apare un grup de
copii care sunt duși undeva. Eu cred că este o parte a familei regale care a
fost dusă la Roma, undeva în preajma cercurilor imperiale. Aici au fost
protejați și aici au învățat cum să ajungă ulterior membri cu drepturi depline
în cercurile înalte ale Romei. Altfel nu se poate explica ascensiunea lor în
cadrul acestei societății deosebit de stricte și raționale. Oricum, aceste
cazuri există și trebuie evidențiate. Aceasta va fi prima fază a demersurilor
noastre”, este de părere Leonard Velcescu.
Pentru
popularizarea informațiilor, Leonard Velcescu și organizația din care face
parte, Asociația pentru Identitate Culturală Contemporană, intenționează să
reediteze anul acesta, de centenar, trei cărți în care apar infomații despre
acești împărați daci. Una din ele se numește ”LArc de Triumphe de Salonique”,
scrisă de danezul K.F. Kinch în 1890. Cartea nu afost tradusă niciodată în
limba română.
A
doua este intitulată ”Dacia liberă și Dacia romană”, scrisă de Cosntantin
Daicoviciu în 1967, iar a treia, ”Elemente traco-getice în imperiul roman și în
Byzantium”, apărută în 1976 sub semnătura academicianului Ion I. Russu.
”Începem
așa, prin a arăta că există date ale istoriei noastre care au fost cercetate
prea puțin. Aceste lucruri sunt foarte importante pentru istoria noastră,
pentru cultura noastră și, după mine, trebuie comentate, trebuie analizate, pe
surse”, a mai spus Leonard Velcescu.
